Acum ca le-am montat, trebuie sa avem si grija de gradinile si spatiile verzi nou-infiintate. Putem asigura contra-cost urmatoarele servicii de intretinere:
SCARIFICARE TERENURI
Această operaţiune are scopul de a „raşcheta” stratul de suprafaţă a pământului, eliminând eventual pâsla (acumularea de material organic pe sol, care se compactează şi formează un strat asfixiat) şi favorizând schimbul gazos.
Cauzele care determină formarea şi acumularea pâslei sunt multiple şi pot fi identificate după cum urmează:
* compactarea terenului
* irigaţiile excesive
* fertilizările azotate excesive
* fertilizările azotate slabe
* tăieri prea înalte
* intervalul prea mare dintre tăieri
* lipsa cositului
Perioada potrivită pentru scarificare este primăvara târzie (mai-iunie) şi sfârşitul verii (august-septembrie), când pâsla poate ajunge la grosimea de 0.5 – 1.0 centimetri. Echipamentele folosite depind de mărimea suprafeţei; pentru zonele mici se recurge la greblele de scarificare (prevăzute cu zimţi ascuţiţi), care permit obţinerea de rezultate optime. Materialul extirpat prin scarificare trebuie să fie extirpat complet. După această operaţiune se poate efectua un aport de nisip (amendament). În cazul suprafeţelor mari, scarificarea şi îndepărtarea pâslei este efectuată cu mijloace mecanice specifice, care cresc capacitatea de lucru, menţinând constantă calitatea muncii.
FERTILIZARE GAZON SI PLANTE
Fertilizarea (Aplicarea îngrăşământului)
Pământul cultivat cu covor de iarbă este destinat să se uzeze în câţiva ani, dacă nu îi este aplicată doza corectă de elemente minerale sustrase din iarbă şi îndepărtate prin cosit. Un covor de iarbă hrănit prost sau nefertilizat se va uza curând pentru că va fi slab în faţa bolilor, va fi mai puţin competitiv în prezenţa buruienilor şi, în cele din urmă, va avea un aspect mai puţin plăcut şi nu va îndeplini funcţia cerută. Într-un teren fertil şi dotat, fertilizările au scopul de a administra elementele nutriţionale, care sunt utilizate în culturi; azotul, fosforul şi potasiul sunt absorbite în cantităţi mari şi sunt numite macroelemente. Calciul şi magneziul sunt absorbite în cantităţi mici şi sunt numite elemente medii. Fierul, cuprul, zincul, borul, cobaltul, manganul sunt microelemente la fel de importante pentru că gestionează reacţiile biologice.
Distribuind îngrăşăminte complexe, se asigură şi nutriţia cu azot (N), fosfor (P), potasiu (K), îmbinate cu magneziu (Mg) şi microelemente. Folosirea formelor azotate complexe, cunoscute ca fiind cu cedare lentă, permite eliberarea treptată în timp, împiedicând astfel spălarea şi poluarea straturilor acvifere din subsol. Se recomandă ca nutriţia să se realizeze în cât mai puţine intervenţii, de regulă de 4 ori pe an.
Îngrăşământul este dispersat pe covorul de iarbă în dozele indicate în planul de fertilizare, determinat pe baza analizelor terenului. Distribuţia poate avea loc în două feluri:
*împrăştiere;
*cu cărucior dozator, care permite o distribuţie cât mai omogenă.
TUNDERE GAZON
Lucrări de întreţinere obişnuite:
1. Tăierea ierbii
2. Fertilizarea (aplicarea de îngrăşământ)
3. Irigarea
4. Erbicidarea selectivă
5. Scarificarea
6. Calcificarea
Lucrări de întreţinere speciale:
7. Analiza terenului
8. Regenerarea
9. Netezirea la sfârşitul iernii
10. Sablarea
11. Tratamente anticriptogamice
12. Tratamente insecticide
Parametrii care reglementează timpii şi modalităţile de intervenţie sunt în principali doi, aşa cum indică schema:
| Primăvara | Vara | Toamna | Iarna | |
| Înălţimea intervenţiei (cm) | 7 – 8 | 6 – 7 | 7 – 8 | 8 – 9 |
| Înălţimea finală a tăierii (cm) | 3 – 4 | 4 – 5 | 4 – 5 | 5 |
Înălţimea finală a tăierii, cu alte cuvinte punctul în care toate suprafeţele frunzelor sunt tăiate, este determinată, mai ales în funcţie de anotimp, de tipul de amestec şi destinaţia covorului de iarbă. Frecvenţa tăierii variază de tipul de fertilizare, de ploi, de irigaţiile aplicate, de caracteristicile pedologice şi de tipul de esenţe utilizate în amestec. În general pentru amestecurile alcătuite din pratensis, raigras şi păiuş, intervalul dintre tăieri în aprilie şi mai (luni în care creşterea este mai mare) este de obicei de 6/7 zile, în timp ce în perioadele mai calde (iulie-august) este de 10-15 zile. Se estimează în ordine 18-16 intervenţii de cosit efectuate într-un an. Modalităţile de execuţie respectă următoarele indicaţii:
*covorul de iarbă în momentul intervenţiei trebuie să fie uscat
*instrumentele de tăiere (lamele) trebuie să fie ascuţite adecvat
*greblatul trebuie să fie realizat cu atenţie după fiecare tăiere pentru împiedicarea acumulării materialului organic şi formarea pâslei;
TRATAMENTE FITOSANITARE
Erbicidarea selectivă
Sunt considerate plante infestante toate esenţele prezente şi nedorite în cultura covorului de iarbă. Acestea sunt diverse specii şi prezintă caracteristici morfologice şi fiziologice diferite. Multe sunt controlabile printr-o executare corectă a practicilor normale agronomice, precum fertilizarea în cantitate adecvată (doze la mp) şi în calitate (raportul elementelor nutriţionale), irigaţiile în timpii şi volumele corecte, tăierile adecvate ale înălţimilor.
Unele din acestea au o putere mare de infestare şi se controlează exclusiv prin tratamente chimice specifice şi destinate acestui scop. Aceste intervenţii trebuie să fie executate de personalul specializat şi autorizat în vederea sporirii eficacităţii şi prevenirii poluării. Pentru mărirea eficacităţii controlului, atât agronomic, cât şi chimic, este necesară cunoaşterea buruienilor şi clasificarea lor pe categorii omogene. Se disting prin clasificarea lor botanică şi prin caracteristicile lor morfo-fiziologice în următoarele grupe principale:
*Graminacee anuale (Digitaria sanguinalis, Setaria spp., etc.)
*Graminacee perene (Cynodon dactylon, Poa annua, etc.)
*Dicotiledoni cu frunza largă (Plantago spp., Bellis perennis, Taraxacum officinalis, etc.)
*Dicotiledoni leguminoase (Trifolium spp., Oxalis spp., etc.).
Pentru a limite folosirea substanţelor erbicide este indispensabilă monitorizarea speciilor infestante şi redactarea planurilor de intervenţie preventive.
Tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor
Stropirile cu insecticide, acaricide şi fungicide se pot face combinate între ele sau la distanţe de 5-7 zile între ele. În cazul tratamentului combinat, acesta se va relua la 10 zile distanţă faţă de precedentul, pentru 3 stropiri succesive. Obligatorii sunt stropirile din primăvară şi cele din toamnă, cu rol de prevenţie.
Este mai puţin costisitoare prevenirea atacurilor bolilor şi dăunătorilor, decât tratarea prin măsuri curative.
Sfatul nostru este să apelaţi la serviciile noastre pentru identificarea corectă a dăunătorilor şi a bolilor de care suferă gazonul sau plantele dumneavoastră.
CURATARE PISCINE SI FILTRE
Enumerăm câteva din acţiunile necesare pentru o piscină sănătoasă:
Echilibrul apei, reglarea pH-ului
Valoarea ideală a pH-ului pentru tratamentul reuşit al apei din piscină variază între 7.0 şi 7.4 şi trebuie verifcată cel puţin o dată pe săptămână. La o valoare mare a pH-ului (apă alcalină) apa devine agresivă pentru piele, iar celelalte măsuri de tratare a apei devin mai puţin eficace. De asemenea, pot apărea depuneri de calciu, creşte consumul de clor şi flocularea nu-şi face efectul. Dacă valoarea pH-ului este prea mică (aciditate) apa poate ataca materialele piscinei.
Dezinfecţia
Dezinfectarea apei din bazin are rolul de a distruge bacteriile, care pot fi o sursă de infecţie pentru utilizatorii piscinei. Produsele noastre de înaltă calitate garantează – dacă sunt folosite în mod corect şi cu regularitate – soluţia cea mai simplă şi cea mai bună de protecţie împotriva bacteriilor, ciupercilor şi diferiţilor germeni.
Avantaje tratare apă cu produse pe bază de oxigen activ:
– nu produce spumă şi are pH neutru
– fără miros de clor
– nu irită ochii şi pielea
– nu usucă părul şi pielea
– este eficient în prevenirea apariţiei algelor
Avantaje tratare apă cu produse pe bază de clor:
– eficacitate ridicată
– stabilizatorul asigură ca şi la temperaturi mari sau la explozii solare puternice, conţinutul clorului liber să se păstreze
– produsele de clor solid nu lasă reziduuri şi nu afectează valoarea pH-ului
Prevenirea algelor
Algele sunt microorganisme de natură vegetală care asigură un mediu nutritiv pentru bacterii. Pentru o calitate perfectă, igienică a piscinei este importantă menţinerea fără alge a apei şi a tuturor suprafeţelor. Nu este întotdeauna posibilă eliminarea algelor cu ajutorul clorului, pentru că algele pot deveni rezistente la clor. Mai ales piscinele exterioare necesită un tratament suplimentar de prevenire şi eliminare a algelor. Pentru acestea se pot utiliza produsele speciale de protecţie împotriva algelor.
Flocularea
Sistemele de filtrare sunt folosite pentru eliminarea particulelor care creează turbiditatea şi înceţoşarea apei. Totuşi filtrele de nisip pot reţine doar particule de o anumită dimensiune. Particulele mai fine nu pot fi eliminate decât cu un ajutor suplimentar, numit floculare. Există cartuşe speciale de floculare pentru utilizare în piscine private cu sisteme de filtrare cu nisip. Agenţii de floculare în formă concentrată, cu dizolvare lentă, îşi exercită acţiunea de-a lungul mai multor zile: formează fulgi în apă care învelesc cele mai fine particule, pentru a putea fi reţinute de către filtrul de nisip.
Tratarea filtrului
Chiar dacă paşii de mai sus de tratare a apei sunt efectuaţi corect, se poate întâmpla ca apa să devină verde sau tulbure, iar consumul de substanţe să crească substanţial. Motivul cel mai frecvent este contaminarea şi colmatarea filtrului. Dezinfectarea filtrului elimină orice impuritate organică rămasă în stratul de nisip după spălarea filtrului, creând premisa unei ape cristaline.
TOALETARI ARBORI SI ARBUSTI
Cu o experienţă vastă în domeniul alpinismului utilitar şi al asigurărilor mobile, firma noastră asigură servicii de toaletări arbori şi defrişări în medii urbane şi în locuri foarte greu accesibile. Lucrările sunt efectuate de către personal calificat, cu experienţă în lucrări de silvicultură şi alpinism utilitar, toate acţiunile profesionale ale personalului fiind asigurate. Dispunem de utilaje cu platformă şi nacele.
Tăierile se efectuează după parametrii care reglementează timpii şi modalităţile de intervenţie.
Coniferele, în cazul în care se fasonează în vederea formării de gard viu, nu se taie niciodată mai mult de 6-7 cm din partea foliară pentru a nu se crea goluri care dau un aspect inestetic. Se curăţă cu atenţie doar părţile uscate, iar înainte de trecerea la eliminarea ramurilor care s-au uscat de la ramificaţia principală din trunchi, se realizează şi se repetă de 2-3 ori, la intervale de 10 zile, stropiri cu clorostop şi radistim.
Indiferent de specie sau dimensiune, oferim servicii de cosmetizare în orice locaţie.
Reducem coronamentul utilizând tehnici sigure, reducând astfel eventualele distrugeri.
Eficienţa şi calitatea lucrărilor executate, precum şi raportul excepţional calitate/preţ, va face din colaborarea noastră un serviciu util pentru dumneavoastră.
TAIERI POMICULTURA SI VITICULTURA
a. Tăierile de fructificare
Privesc ramurile roditoare şi cele de semischelet. Ramurile de rod nu se taie anual. Asupra lor se intervine pe măsura înaintării în vârstă când acestea se ramifică şi se lungesc. Scurtăturile trebuie făcute cu scopul realizării ramificării şarpantelor. La pomii aflaţi în plină rodire se urmăreşte normarea încărcăturii cu muguri florali în raport cu potenţialul pomului. Timp de 5-8 ani tăierile de fructificare se aplică simultan cu tăierile de întreţinere. Către mijlocul perioadei de plină producţie, ca urmare a scăderii potenţialului vegetativ al pomilor creşterea lăstarilor devine insuficientă. Pe semischelet prin tăierile de fructificare se elimină părţile cu ramuri fructifere epuizante şi se crează condiţii de stimulare a unor ramuri vegetative pe care se formează ramuri de rod tinere. Ramurile de un an viguroase se elimină sau se înclină şi se scurtează în vederea ramificării lor. Ramurile de peste doi ani se pot scurta dacă este necesar, în zona lemnului de doi ani. Pentru a se evita ramificarea se păstrează porţiunea bazală.
b. Rodirea periodică
Pomii cultivaţi pe soluri sărace, neîngrăşaţi şi neîngrijiţi rodesc periodic. Măsurile de combatere a periodicităţii în ani cu rod sunt: aplicarea toamna a îngrăşămintelor cu fosfor şi potasiu şi o treime cu azot, tăieri de rărire şi fructificare pentru normarea rodului; reîntinerirea formaţiunilor fructifere; măsuri pentru protecţia florilor contra gerurilor târzii de primăvară; rărirea florilor şi fructelor legate abundent; tratamente corespunzătoare contra bolilor şi dăunătorilor; menţinerea unui raport optim între frunze şi fructe; asigurarea umidităţii în sol; aplicarea suplimentară de complexe. Măsurile de combatere în anii fără rod: tăierile moderate pentru a nu stimula prea mult creşterile vegetative; aplicarea îngrăşămintelor cu azot în doze moderate, tratamente fitosanitare corespunzătoare pentru a menţine un aparat foliar sănătos.
c. Tăierile în verde
Interiorul coroanei trebuie ferit de aglomerarea lăstarilor lacomi cu creştere verticală, porniţi de pe tulpină şi de pe părţile mai vechi ale ramificaţiilor principale. În iulie-august vom rări zonele de vârf şi periferia coroanelor pentru a evita aglomerarea excesivă cu creşterile viguroase ale ramurilor de schelet şi fructifere. Simplificarea obţinută prin aceste operaţiuni ajută foarte mult la buna circulaţie a sevelor (brută şi elaborată), schimbă raporturile de creştere între lăstarii principali şi cei concurenţi, determină schimbări radicale, în sensul dorit de noi, a poziţiei mugurilor pe lăstari. Lăstarii concurenţi de pe ramurile principale vor fi eliminaţi.
Dacă pe lemnul de doi ani aflat sub prelungirea anuală se află prea mulţi lăstari, se recomandă o rărire a lor în funcţie de poziţia pe acea ramură. Mlădiţele cu poziţie pe partea superioară şi creştere verticală se suprimă (în cel mai rău caz vor fi tăiate deasupra unui mugure orientat lateral).
În general, tăierile (operaţiile) în verde se aplică diferenţiat, pe specii, soiuri, în funcţie de vigoare, capacitate de ramificare, încărcătură de fructe.
La coroanele cu creşteri puternice şi rod puţin, intervenţiile vor fi mai energice. La pomii cu creşteri slabe şi rod bun, intervenţiile vor fi superficiale, strict corective.
d. Ciupirea lăstarilor
Ciupirea lăstarilor constă în îndepărtarea vârfului ierbaceu al lăstarilor în creştere, deasupra ultimei frunze mature sau, în unele situaţii, la 2-4 frunze. Efectele sunt diferite, în funcţie de faza de creştere a lăstarilor şi de timpul de execuţie.
In faza de creştere intensă a lăstarilor, ciupirea determină oprirea temporară a creşterii în lungime a lor, lăstarii neciupiţi din vecinătate vor lua un avans în creştere, se stimulează formarea de lăstari anticipaţi (de prelungire). Creşterea lăstarilor ciupiţi este preluată prin mugurele devenit terminal.
Ciupirea executată în faza de încetinire a creşterii lăstarilor determină o mai bună maturare a ţesuturilor acestora, iar creşterea nu mai este reluată.
Operaţia de ciupire ne dă posibilitatea să controlam şi să echilibram creşterile între lăstarii de aceeaşi importanţă din coroană (prelungirea şarpantelor, a subşarpantelor), prin ciupirea lor când unii sau alţii au un avans de 15-20 cm.
La pomii tineri cu creştere prelungită se face o ciupire tardivă a lăstarilor, la începutul toamnei, în scopul stopării creşterii şi a favoriza maturarea lemnului şi astfel creşte rezistenţa la gerurile din iarnă.
Alte operaţii în verde – dresarea, înclinarea, arcuirea – sunt efectuate în strânsă corelare cu formarea coroanelor, garnisirea ramurilor, echilibrarea creşterilor şi rodirea pomilor, de acestea depinzând şi momentul executării lor, pe parcursul vegetaţiei.